poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-09-21 | | Fibrele foarte mici ale sufletului s-au rupt într-o după-amiază, când nu am mai vorbit. Dar el a lucrat în ascuns, zile și nopți, până când a unit capătul din dreapta cu cel din stânga lui, cum unesc copiii bețele de chibrit. Apoi a venit altul și a dat cu piciorul (vrând poate să ți se vâre în suflet întâi cu picioarele) și microfibrele din dreapta s-au tras înspre cele din stânga (dacă sufletul are într-adevăr o dreaptă și o stângă a sa) și a devenit mai tare ca pânza de păianjen pe care, în sfârșit, se puteau legăna elefanții. Apoi altul și altul și tot așa... până când sufletul a căpătat mușchi tari ca piatra. Au venit inginerii și au zis, ciocănind în el: “Ia uite ce inimă de piatră, din ea putem face un pod un pod de piatră care nu se va mai dărâma în veci, și așa s-au născut ai noștri copii. Dar jos de tot, mai jos decât josul (înlăuntrul fiecărei fibre adică, asta dacă sufletul are un jos și un sus al lui) eram eu care urmăream un fluture zilnic până la râu ca să învăț să te ating fără să te întrerup când îți privești fiul sărind dintr-un picior în altul aruncând înainte pietricica din capul unghiului pe care ți-am făcut-o cadou prima dată, când te răstigneam și amândoi ne priveam în tăcere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate