nu-mi amintesc iubirea
intuiesc numai siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice cu inima zornăindu-le
silenţios în ritm cu fuga discretă a şopârlelor verzi
oprindu-se mai apoi cât să treacă o pasăre

timpul are o genune pe faţă
cuibul dropiei rătăcindu-şi privirea
într-o lume imortalizată…
eu îţi arăt oameni
lucrătorii aceştia cu ziua
pălmaşii… robii
nu vezi nici măcar
« batic galben »

franjurile îşi derulează întâmplarea
peste coline… peste podeţe…
peste indiferenţele astea ample sfidătoare

în absenţă o mare
îşi deschide înţelesurile

şosele încinse curbează visul
ziduri forestiere… călători sau intruşi
rumeguşul…ţepii drumului… coroanele
toropite de singurătate


spicele îmi ating respiraţia
o copilărie uitată se apropie
obrazul meu lipit de geam roz-translucid
roz-translucid… aproximativ rece
dându-mi cumva senzaţia de viaţă
în această alunecare continuă

vara îşi împinge hotarele
la prima… poate un tramvai
poate… o iluzie


peisajele trec goale


spui că mă iubeai… că încă…

intuiesc numai
siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice.