înconjurată din toate părțile
de gestica
acestor vremuri
în plină filmare a gîndului meu barbar
stau pe un trepied –
țintă perfectă a corpurilor
de iluminat

un copil cu ochelari
se uită atent
în interiorul meu de adult
așteaptă un pic de suflet
unul din fier forjat sau măcar din
hîrtie

deși
imaterialul acesta
necunoscut
folosit în mod eronat
pe post de USB
răspîndește pulsații intense
dincolo
de orice normă fizică

și

vreau șoc
vreau atitudine
vreau trupul tău mîncat de fiare
din adîncul unei religii
care iată
ne
strigă
că

e timpul

e timpul de asmuțit dulăii
sub orice formă