poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-12 | |
Tot disecăm orizonturi,
de parcă am da sângele hrană pustiului, și-ntre limite cerul nu mai are acuarelă pentru speranțe, ne rămâne să pictăm în orb cu o pensulă pe care ne-a împrumutat-o neantul; toate lucrurile sunt absorbite fără de-ntoarcere. Nu putem să dăm seama pentru toate cele ce sunt, deși imaginația poate fi mai bogată decât oricare orizont în care ne petrecem secundele vii. Nu trăim doar în propria inimă, sângele nostru e hrană și pentru inima lucrurilor, în care ne-adâncim cât ne e datul. Și de-am striga de-acolo, din adânc, cine să ne audă înafara lui Dumnezeu, mereu aproape de toate? Cântecul, pe care l-am lăsat scufundat în tonuri joase, să-l înălțăm până la măsura Cerului, și de-acolo să se întoarcă la noi în ecouri de îngeri. Nu există spații fără de ritm, doar semne majore rătăcite în tribulații minore, armonii pierdute în spaima de Marele Gol, liniști pe care nu le-am ascultat să ne înviorăm neputințele, tărâmuri în fața cărora imaginația a încurcat cheile. De-aceea, la ce bun să rămânem doar aici, în țarcul propriei vremi, când orizontul nu-i decât o-nchipuire care te îndepărtează de tonul suprem?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate