Tu, domnișoară zâmbet rugăciune
La tine am a umbră vamă-n astre
Pe cerul pur de-s răcnete albastre,
Tăcândele merinde de genune.

S-au ofilit misterele în glastre,
Iubirea dezvelește căi a spune
Cea de a patra-n duh dimensiune
Și luminează inimile noastre.

Și aș fugi, dar zău că nu știu unde
Căci zările s-au adunat mănunchi
Din veacuri în spinare de secunde.

Beții îmi suie-n sacrul clipei trunchi
Nu știu de dragoste a mă ascunde
Și cad spre tine, coastă, în genunchi...