cel mai proape mă simt de condei
îmi face timpul vesel să vibreze
ecouri romantice răsar din idei
și-atunci când parcă stau pe metereze.

veghez cu gândul la armonii lumești
mi-s dragi minunile ca lanul de grâu
pâini de lumină împart cu povești
până la cerul cu stele la brâu.

prietenii poeți îmi sunt reale muze
inedite ocupații concep cu cuvântul
zilnic să-mi răsară zâmbete pe buze
am înfrumusețat cu versul pământul.

împrumut extazul în ciuda tristeții
ascund în metafore regretul bătrâneții.