Toate zilele trec a mirare
prin cercul unor înțelesuri ce ne scapă.
Dumnezeu le rotunjește marginile,
să nu ne tăiem în ascuțișurile incandescente.
Mesageri ai unor sensuri uitate,
trecem și noi
sau doar ne întâmplăm în goana haotică spre centru?
Și cum să scapi din propria pânză
pe care o țeși cu migala păianjenului?
În centrul pânzei, devii, fără să vrei, propria pradă;
comunici cu alți centri rupând din tine înțelesuri,
pe care le trimiți în eter, să rătăcească
până dau de alte sfere înțelegătoare.

Așa se întrerup și limitele.
Ești absorbit de alte înțelesuri.