Când îl cuprind imagini crunt lascive
În iadul voluntarelor dureri
– N-a ispitit desfrâul și nici Domnul
N-a chinuit vreo inimă precum
Pe-a sa – el își înalță mistuite,
Nemântuite mâini, rugându-se la cer.
Ci doar plăceri zvâcnind atroce iscă
Febrila-i rugă și din ea văpaia
Se varsă-n mistice nemărginiri.
Nici dionisiacul evoe nu sună
Atât de beat, de parcă în mortal extaz,
Turbând de furie, el strigă-n chin
Pentru-mplinire: Exaudi me, o Maria!



Traducere Mihail Nemeș