și fugeam de mine însumi, ajungându-mă întotdeauna
Bach, cine îl mai ascultă? a ajuns echivalentul injuriei și al depresiei
berea. acum e panaceu. a scos din ring majoritatea adversarilor
și cerul. cerul e altul când ai timp de el. altminteri, e la fel
da. lumea se schimbă. și prioritățile
chiar și cuvintele ies slăbite
din această schimbare
înghite și taci!
sau dacă nu accepți
poți să te ascunzi în pădure.
încet, încet, nu mai avem nimic. ne destrămăm
și ne topim în uitare
și nici măcar cuvintele nu-și mai aduc aminte ce vor
sau ce putere au
dintr-un afund de ecou mă strig
și pornesc în căutarea mea
aș vrea să mă regăsesc
mi-e dor de trecut.
de mine.
așa cum eram cândva
știam că mă voi pierde. pur și simplu știam