pe umbre trece clipa de nălucă
și e-n a fi un vicleșug de mere...
pe calea apei lacrima îți piere
în ochii tăi mirare să aducă.

se tot prelinge-n șoapta ta tăcere
de oameni și de lutul lor uitucă
în șoapte ai un dor divin de ducă
femeie-n frumusețe îmbiere...

ți-e strălucirea inimii cometă
ce urma-și lasă-n imn, sub labirint,
eternitate-n nuntă incompletă.

pe strada îngerilor mâine-alint
îți stingi tristețea, de senin poetă,
cobori din setea vorbei, de argint...