poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-01 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Valuri înflorite și munții la apusul lunii; marea piatră alături de nopali și asfodele; urciorul care nu vroia să sece odată cu ziua și patul întins între chiparoși și părul tău de aur; constelația Lebedei și steaua aceea – Aldebaran. Mi-am păstrat viața, mi-am păstrat viața călătorind printre arbori galbeni și pantele ploii în locuri tăcute, podite cu foi de fag. Nici un foc pe culmi; se așterne seara. Mi-am păstrat viața; pe mâna-ți stângă, o linie: și-o zgârietură la genunchi; mai dăinuie pe nisipul verii trecute, mai dăinuie unde vântul de nord a vuit și eu aud vocea străină lângă lacul înghețat? Fețele ce le văd nu întreabă, nici femeia care umblă plecată alăptându-și copilul. Urc munții; poiene vineții, ninsa câmpie, câmpia până-n zare; nimic nu întreabă, nici timpul zăvorât în biserici scunde, nici mâinile-ntinse ca să caute și nici drumurile. Mi-am păstrat viața, șușotind prin imensa liniște. Nici vorbi nu mai știu, nici gândi; simple șoapte ca respirația chiparosului în noaptea aceea, ca vocea umană a mării pe pietre, noaptea, și amintirea vocii tale spunând: „Fericire”. Închid ochii și caut secretul loc unde apele întâlnesc sub gheață surâdul mării, închisele fântâni, pipăind cu venele mele acele vene care-mi scapă unde-ncetează florile de apă și acest om ce pășește orb pe zăpada tăcerii. Mi-am păstrat viața, cu el căutând apa ce te atinge ușor, picături mari pe frunzele verzi, pe fața ta în grădina pustie, picături în bazinul mut găsind o lebădă moartă în dalbele-i aripi, arbori vii și ochii tăi ațintiți. Acest drum n-are capăt, nu se schimbă oricât cauți anii copilăriei și pe cei care au plecat, care s-au pierdut în somn, în mormintele marine; oricât vrei să vezi siluete cândva dragi plecându-se sub ramurile tari ale platanilor unde o rază de soare dezgolită s-a oprit și un câine a tresărit și inima prinse aripi; acest drum nu se schimbă; mi-am păstrat viața. Neaua și apa înghețată în urmele cailor. Traducere Aurel Rău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate