ziua în care te-ai simțit precum cicatricea unui fruct
și ți-a fost bine
la apus, au apărut lângă copacul tău niște mâini
care au știut să te vindece, fără să le-o ceri
fructele îndrăznesc arareori să mai ceară ceva
cu atât mai puțin cicatricile lor
boala ta au luat-o aceste mâini
au îngropat-o la rădăcini
și au mângâiat apoi locul potrivit
până tu te-ai obișnuit cu starea de sănătate
e dificil să te acomodezi cu stările de sănătate
știind că puteai să compromiți tot fructul
să atârni de ramura ta ca o boală fără nume
și să îți pierzi orice demnitate de poamă
partea cea mai proastă când pleznești de prospețime
e sentimentul oribil că cineva se poate gândi la tine
ca la bun-de-pus-la-conservă
dar pentru asta există terapeuți anonimi
cu mâinile curate, care vin și se cuibăresc tiptil lângă tine
în oricare amurg.