ÃŽn privirea copilului
dorm visele
părinților, fraților, stăinilor.
Vremea stătută, dimprejur, crescută odată cu el,
a întrerupt legătura cu ei.
De atunci foamea asta, adolescența asta perpetuă,
de a fi în nou,
acum când propiul vis
îmbrățișează prin ochi de ultim animal
îmbrâncit spre dispariție.