cred că astea au fost ultimele cuvinte
pe care a trebuit să le uit când am căzut în viață
prima dată am țipat de spaimă
apoi țipătul a dat în plâns
și plânsul în suspin
iar suspinul a dat în uitare
și uitarea în așteptare
așa se face
că am așteptat să cresc,
să scriu, să citesc, să înjur, să bluestem
să iubesc, să iubesc, să iubesc
și să iert
iubirea asta e ca un vis
din care nu mai vrei să te trezești
și dacă reziști ispitei
treci pragul fără regrete
doar te înalți ca aburul în zori de zi
și te miri… asta a fost?