cam așa e și viața: o pată de lumină într-o mare de tăcere
curgere continuă până la epuizare și apoi somnul
locul în care visele dau năvală ca o apă viforoasă, rece, aspră
dar fără de care nu ai mai putea face predicții
și omului îi place să știe, să prevadă, să prezică, să creadă
ce dacă noaptea poate trece direct în moarte
nimeni nu știe ce e dincolo de ușă și poate că visele
tocmai asta vor să ne arate, ce e dincolo
dar noi cu alfabetul interpretărilor greșite
nu putem trece realul prin sita imaginarului sau invers
și toată munca noastră de predicție
e literă moartă într-o pagină plină de neliniște