Infanteriști cu capete plecate,
gnomi muribunzi într-o dramatică oaste
Amușinând prin mușuroaie de beton,
nevrednice și nedorite moaște
Comuniuni perverse, piei izolate,
în corturi surde se clădesc alene,
Nici vânători, nici pradă nu suntem,
ne tulburăm cu ispitiri perene...

Surzi ne târâm nu prin caverne de oțel,
furnici neîmplinite într-un șir...
Comunicare telepatică absurdă,
din pâlpâiri de șubrede antene, bir
La o entropic muzicală vrajă,
suită-vortex încrucișată pe oase înălbite
Trăim în tuburi muzicale,
ignobil xilofon în noapte prin șoapte adormite...