poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2684 .



live animals
poezie [ ]
poem inspirat din versuri scurte ale poetilor Ioan S.Pop, Mihai Manutiu, A.T. Silviu Dachin, Aglaja Veteranyi.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aquamarine ]

2018-11-06  |     | 



pe camion scria “ live animals”

mergeam în spatele lui și eu la fel ca o ființă dusă înspre pieire

de către drumul sinucigaș

pe mâna stângă aveam tatuat

infernul s-a dezlănțuit

pe mâna dreaptă

orbul a acceptat să vadă

două mâini care ștergeau aburii de pe parbriz ca pe niște lacrimi fără

început sau sfârșit

nopțile acelea rămân neșterse din amintirea mea

când trăiam la marginea unui ghetou și-i spuneam mamei,

mamă, ești o femeie atât de frumoasă,

dar nu era mama mea

de aceea mi-am tatuat și sufletul și-mi zicea

nu mama o să găsească pe cineva care o să scrie o carte

despre povestea vieții noastre

ci eu / care urmăream camionul cu animale încă vii

și încercam să le scap de la moarte

întinzând mâinile tatuate cu greu de parcă aș fi avut pe brațe cătușe

/

e doar îndrăgostit până la sânge de tot ce i se pare că ești tu

mi-ai spus în aseara anterioară. vorbeam despre dumnezeu,

dumnezeu ce ne-a prins într-o plasă de păianjen atât de subțire

încât și corpurile nostre

păreau străvezii

părea că cineva se uită la noi de pe marginea drumului

vedeam totul în negru și o singură siluetă luminată,

atunci am fost sigură că aceea este adevărata mea mamă

dumnezeu a ucis-o ca și cum ar fi împușcat

o căprioară în desișul unei păduri însorite și verzi

/

acum îmi scot cătușele de la mâini și mă las liberă gândurilor

& las liber volanul

mă las liberă în spatele animalelor încă vii

și aștept să văd când se va hotărî să mă ucidă și pe mine

eu, o căprioară trecând prin fața unei mașini cu viteză

&

încă îmi văd ochii mari și speriați / ca două lacuri negre în care

farurile mele își descarcă lumina strălucitoare & gravă.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!