Oamenii nu pierd nimic
Niciodată
Nici măcar atunci când se gândesc
La toate lucrurile pe care nu le-au spus
Și nu le-au făcut.
No happy-end stories ar trebui să fie scris
Pe cartea aceea pe care o ții sub pe pernă
Și pe care o deschizi într-o noapte ploioasă de primăvară.

Tu ești realitatea care îmi frânge fiecare os al minții.

Realitatea tangibilă, plină de sens.

Nu cred în minuni.

Poate pentru că într-o viață
Nu înflorești destul cât să îți permiți să-ți amâni fericirea
Până la acel mâine improbabil.

Tot ceea ce trăim se plătește în rate
Până în ziua în care nu-ți mai permiți
Și-ncepi să scrii fiecare vers despre învierea de fiecare zi.