mi-e sete.
vreau să beau,
să fumez
și să-mi doresc ceva nou
încă trăiesc în același vis imperfect și scurt,
încă trăiesc în septembrie.

și 29 era rece;

îmi amintesc de ora 6:00

acel scenariu aruncat de la primul etaj
strigătul meu,
privirea ta,
acea jumătate de oră în care voiam să-ți vorbesc,
atingerile noastre subtile,
părerile de rău,
indiferența mea,
zâmbetul tău,
și toate lucrurile atribuite nouă.


septembrie 29;

nu am citit contactul

și dorința era scrisă cu majuscule acolo printre rânduri,

abia era 8:30

iar eu așteptam să mor

tocmai semnasem chestia aia.