multe fotografii capătă o tentă gri pearl ori sepia sau se estompează
dar amintirile mele sunt gri mucegai ca și cozile de noapte
vara dormind pe o ladă de lemn, iarna suflând în mănuși și-așteptând să vină

dar și strada era plină noi, de leapșa, fotbal, tenis cu piciorul, de-a ascunsa
și țară, țară vrem ostași... abia mai tarziu am văzut ce înseamnă armata și frigul
dar aceea deja nu mai e copilărie și totuși, conserva chinezească de carne de porc era bună

copilăria însemna și matineu la cinema când aveai de ales între a citi o carte și a o vedeam pe ecran
dar cât de dulci erau degetele când dădeam foaie după foaie până târziu în noapte sub pătură
și străzile pavate cu piatră cubică de granit strigau a singurătate și bordurile de bazalt răspundeau

dar cel mai frumos era iarna când mergeam la colindat numărând din doi în doi
covrigii, nucile, merele și mărunțișul păstrat în buzunar până la o nouă expropriere
mărunțind zăpada ce murea frumoasă și albă pentru ca noaptea să-și oglindească gerurile

a fost odată ca-n povești a fost ca niciodată, o noapte cu brad arzând,
cenușă îmbrăcată-n ciocolată...