ca salcia plângătoare viețuiesc la un mal
mă oglindesc în lacul cu reflexii turcoaz
mirosul de nuferi pătrunde în val
unde ascund umbre de chin și necaz

în sufletul meu pescaruși își fac cuib
vântul răscolește dorurile pletoase
lutul mi-e aproape cu povești de scrib
insuflă-n rădăcini armonii prețioase

în lumea mea se scurg multe lacrimi
dar am cumulat prin raze mângâieri tandre
acum zâmbetele s-au îngălbenit de patimi
pe tulpina mea se urcă vesele salamandre

sub galbene plete suspină un nufăr
amintirile verii se-nghesuie în cufăr