ea era un fel de mâhnire, vie
și atât de frumoasă, un fel de centură subțire de asteroizi
a unei planete pe care o vom descoperi tare cândva,
o, cât ne vom extazia, cum vom privi extatici la această armonie peeerfeectă,
către ceea ce atât de neverosimil e pentru închipuire,
către acest echilibru precar dintre
însingurare și teamă, extrem de fragil, cât o închidere de pleoape,
dumnezeule mare,
era un fel de ceață care se ridică după ce nu mai poți respira,
tot ceea ce se simte viu în artere, un fel de stenoză, un fel de anevrism pregătit să ucidă,
hei, alungă-mă, tu, vio, atât de frumoasă
ca un cântec despre care toți au auzit dar nimeni nu l-a ascultat
vreodată,
alungă-mă, nu-ți voi mai spune nimic,
atunci când tac, atunci când tac foarte tare,
e semn că atât de dor îmi e de tine
că nu te-aș chema
numai și numai să vii