Sub copacul cu flori albe
Capul tău îmi stă pe umăr,
Gâze mici fără de număr
Fac pe cer de aur salbe.

Gura ta-mi sărută gura,
Brațul tău spre mine vine,
Sânii tăi se-ndeasă-n mine
Și le simt înțepătura.

Trupul tău mă încălzește
Sub copac, sub deasă umbră.
În tăcerea tot mai sumbră
Glasul tău frumos vorbește.

Ai în glas mărgăritare,
Tu mă farmeci și m-alinți,
Iar cu buzele cuminți
Îmi dai iar o sărutare.

Părul tău e ca descântul,
Cu vrăjitul lui parfum
Mă îmbată chiar acum
Și mă culcă-n boare vântul.

Tu adormi la pieptul meu
Și-mi vorbești mereu în șoapte.
Sânii tăi sunt fructe coapte
Și-mi apasă-n trup mai greu.

Te mai văd pentr-o clipită
Apoi fugi pierind în zare,
Fugi prin vii, peste răzoare,
Ești un bob cernut prin sită.

Fugi pe-un cal cu albă coamă
De sub pomul cu flori albe
Și te pierzi pe cer, prin salbe.
Zbor de gâze vis destramă.