Când toamna-și lasă aripi peste noi
Și-n nări purtăm miros de fructe coapte,
Transpiră amintiri ce vin puhoi,
Călăuzite-n boare peste noapte.

Mă văd copil cu roșu în obraz
Ce-aruncă pasul iute printre vii,
Cu mâna-nfiptă într-un răzor cu praz,
Pe piept ștergând gutuile-aurii.

Bunica scoate pâinea din cuptor,
Un abur rupt din foame mă îmbie,
Bunicu-aduce într-o ulcea cu dor
O lacrimă de must culeasă-n vie.

Și din proțap ascuns în dos de casă
Rotește tata-n valuri de înec,
Mustind miros ce-n gură apă lasă,
Bucăți de păstrămioară de berbec.

O strachină de lut peste ștergare,
Aduce mama usturoi pisat
Și la o masă mică-n trei picioare
Ne așezăm noi toți pentru cinat.

Când toamna-și lasă aripi peste noi
Și amintirea-n valuri se răscoală,
Nostalgic timp m-aruncă înapoi,
În frumusețea anilor de școală.



ștergar - prosop