visul se întoarce în vis
în gânduri dragostea frământată dospește
până i se frăgezește miezul

viitorul rupe lacom din speranțe
își pune pe masă pâinea coaptă
și așteaptă musafirii

ușa rămâne deschisă

mă alcătuiesc din cuvinte
și prin ele mă înalț în fiecare zi

urcă nestingherite-n poeme
și-n umbra lor curg clipe încântătoare
cu sunete de flaut

c-un ochi atent
Dumnezeu privește-n tăcere
și meditează la unele taine
din creația sa.