Mă-ntorc pe micuța cărare
La stupul cu miere si faguri;
Mă-ntâmpină goale și-amare,
Lăsate de mine-n uitare,
Întinsele mele meleaguri.

Cât dor și ce jale m-apasă,
Nu cred să mă vindece leacuri,
Când văd buruieni lângă casă,
Și șoprul din spate se lasă,
Uitatele mele meleaguri.

Ce triste mă-ntâmpină plaiuri
Pe care goneam fără steaguri,
Copii petrecuți de alaiuri
În lupte cu turci și balauri,
Frumoasele mele meleaguri.

Și inima-n lacrimi se frânge
Căzând peste lacome veacuri,
Și pielea pe mine se strânge,
În timp ce-amintirea îmi plânge,
Iubitele mele meleaguri.

De-ar fi cineva să mă vadă
Aș vrea să m-atârne în ștreanguri,
Căci prea mult am stat pe o stradă,
Și nu v-am venit în livadă,
Natalele mele meleaguri.