Fluturii își scutură magia
La sfârșit de vară,
Florile-mi zâmbesc adio
Și îmi lasă sămânța speranței de noi primăveri
Sufletul meu de artist seacă de dorul de a zbura
Gândurile mele aduc ploaia ce șterge praful ultimei zile cu soare,
Toamna îmi bate la ușă
Îmi spune în grabă că-i frică de ger
Înghețul ce vine va fi crunt și mai alb,
Câmpiile vor fi lipsite de viață
Muza mea va dormi somnul veșnic
Poeme moarte vor bântui în gol
Simt durerea din mine cum își schimbă forma
Și nu încetează niciodată.