suntem din ce în ce mai răbdători cu dorința
închidem ochii și dormim fiecare în visul lui
ca și cum nu ne-ar fi de ajuns o moarte într-o viață
nici nu ne mai smulgem pijamalele de pe noi
cum o făceam decent în dimințile respectabile
acum ne-o punem lasciv în ceștile de cafea
privind spre poezia răsăritului
ca și cum am aștepta altceva
mult mai puțin sălbatic
precum un bec cu led viabil și stabil
apoi distrugem cu disperarea noastră
fiecare suspin șoptit precum o erupție vulcanică
și ne înlănțuim ca într-un joc de-a v-ați ascunselea
deși am putea să ne iubim democratic
cel puțin din când în cînd
într-un supermarket
la final de săptămână
poate pe raftul cu prezervative super-rezistente
tu pe o parte a raftului
eu pe alta
căutându-ne în amintiri
decența aceea de altă dată