Nu lăsa zilele să treacă!
Salonul e lung, paturile sunt pline,
Visele sunt îngropate sub podea,
Mereu întrebarea:Azi cine vine?
Ceasul te minte în mintea ta.
Dorințele nasc monștri,
Bolnavi cu aripi de înger.
În inima mea ți-am vândut ochii,
Tu știi? Nimeni nu plânge!
Peretele alb te enervează,
La fel și orele goale.
În lumea ta nebună visează:
Un ceas, vreau banane, sarmale!
Când nu mai ai mâini ești resemnat,
Semnezi armistițiu cu viața.
Tot ce-ai făcut bun s-a uitat,
Uitată e-acum și speranța.
Ascultă un cântec ce nu are nume,
Alege-ți o cale ce n-o să te doară.
Oricum, existența e plină de glume
Iar tu să nu-l lași pe Bulă să moară!