poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-09 | |
Îmi părea că narcisele toate înfloriseră că
pe jos se întinseseră drumuri de fizică veche și de ceai lor! însă nu înțelegeau înflorirea peste toate păcii pomilor dintâi poate pomii nu mai sunt și Adam e prea vechi și Eva de mult s-a-învechit care pace care pace dumnezeul tău nu e nicăieri în pieile noastre de animal în peșterile acelea vechi se vorbea despre un soare străvechi și însemne rupestre doborâte de timp și uitare nedrept ieșeam afară cu tine și mă deznodam de trecut pesemne dumnezeu începuse înainte de peșteri se arătase cu mult dinainte însă noi nu L-am știut viețuiește dintotdeauna în cer plânsese pentru fiecare tușă mai aspră pentru mine plânsese pentru fiecare prunc poate tristă ajunsese sub urse și lângă caledonii de mult uitate în vreme urma mea I se-nchina undeva foarte jos, căci El înălțime supremă, lacrimă curată era pe sub pleoapa închisă i se supune lui Soarele Lui îi închină tot binele, chiar și fără popor să fi auzit miceenii de El sau mayașii cei cu ochiul în timp și în fizică foarte clar El nu are popor El este târziul oricărui popor dar pleoapa mea Îl caută în vechime unde este încă lumină de soare și trist.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate