Suflet de mucenic

Dragele mele femei,
eu v-am iubit pe toate,
chiar dacă zice Dumnezeu
că... asta nu se poate!

Cum iubirea-i infinită,
stai și tu și socoate,
la oricâte ai împărți-o,
rezultă,... că se poate.

Treceți munți, treceți câmpii,
chiar când aveți de toate,
lăsați părinți, lăsați copii,
plecați... cât mai departe.

Sufletu’ meu ce să facă, acum,
să stea la închisoare,
cu-n lacăt mare prins de gât,
cât stați voi la plimbare?

Când veți veni acasă, totuși,
după un lung și greu ocol,
nu veți mai găsi pe nimeni,
peste tot, doar vânt și gol.