poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-27 | |
o închisoare fragilă și frumoasă
această casă. clopoțeii sună când bate vantul. frigul a înghețat cearșafurile albe de pe sârme. la televizor doi patinatori grațioși execută mișcări acrobate. dar unde suntem noi aici? pășim pe covoarele moi ca printr-o zăpadă acidă seara cu inductoare de somn adormim îmbrățișați ca două stele apropiate devorându-și una alteia sângele. și din această hemoragie se naște dragostea noastră. frigul rămâne singura noastră casă. începe cândva și nu se termină decât atunci când suflăm în palme cu putere. palmele noastre ne ajută tot timpul să urcăm peste oraș peste vitrinele sclipitoare / peste hoardele de lupi albi. ei ne trag săniile printre stele și alte o mie și una de luni. fără frică, ceva ce seamănă cu dragostea sau căldura ne ține în viață. iar când o să cădem, o să privim îmbrăcați în hainele noastre calde de pe scaunele roșii, mai departe sfârșitul fără happy-end dar tandru al filmului. un fel de gheață subțire care se deface încet deasupra apei, un ecran alb pe care suntem incapabili să ne mișcăm.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate