luna în clarul ei ademenește sunete
oameni ies din portative zboară zâmbete
mirări priviri caută fenomenul de
o sută și mai bine de ani să ne-amăgească
firavă statura ei preschimbată într-o
femeie a universului abilă cum
ni se-arată îmbrățișați de la mansardă ghicim
în stele conturul vieții mai mare decât ne-am închipuit
sângerie de parcă vremurile au avortat-o
în plin proces de conștiință se mărește
proporțional cu speranțele noastre
ținem de mână o lună albastră
în care pianistul cântă beethoven înghițit de
lună cu pian dragostea noastră