Visul și cîntarea dintîi a ceasornicarului tînăr:

doar vîntul acesta îmi cîntă
adînc în urechi
cîntecul florilor de foarte departe,
cîntul fecioarelor din împărăția de briliant,
cîntul ceasurilor vechi cu rotițe de aur
cîntul pădurilor de baobabi bătrîni
precum zeița-mamă și zeul-tată;
numai vîntul acesta mă călăuzește
cu ochii lui de balaur de catifea
pînă la marea mărilor,
zorii zorilor,
pînă la fata din nori care e și acolo departe
și aici, în noaptea din mine, undeva

Visul enciclopedic al ceasornicarului:

În notația matematică modernă, dacă cercul are raza r, pătratul ar trebui să aibă latura de lungime rază înmulțit cu radical din pi. În 1882, însă, Ferdinand von Lindemann a demonstrat că pi este un număr TRANSCENDENT(adică ne-algebric, deci ne-constructibil). Din aceasta rezultă că și lungimea laturii pătratului ar trebui să fie tot un număr TRANSCENDENT; ca urmare construcția este imposibilă. (Sursa: Wikipedia)

Notațiile lui pe marginea desenelor geometrice:

Ca urmare Eva e construită imperfect sau dual,
Iar lui Adam îi lipsește o coastă,
Adică un pămînt mioritic cu dealuri și văi
Cum e de fapt și femeia și tot Pămîntul mare,
fiindcă asemenea Tatălui nu poate fi făptură sau suflare de femeie
Iar asemnea Fiului nu poate fi Spiritul
Care pe toți și toate ne ține într-un mănunchi de raze
Pe un soare numit pămînt
Cînd rece, cînd caldă ne e inima
Cînd aproape, cînd departe ne sînt ochii
Orbi în fața luminii, credem că zarea noastră
Este o noapte luminată de scînteia oamenilor,
Mic ne este gîndul, mică ne e iubirea,
Iar făptuirea noastră și ea mică pare
Precum ceasornicul cel mai mic,
Păpădie într-o răsuflare...

Cîntecul ceasornicarului bătrîn:

Femeia este mereu la fel, fie că este regină ori țigancă spoitoare,
Fie că este singură ori actriță aclamată,
Fie că e tînără ca spicul necopt, ori bătrînă ca stejarul noduros,
Este femeie
Și ochiul ei e curat pînă cînd bărbatul nu aduce rugina
Și nu se oprește uneori
În rotițele din mintea ei.