Comentariile membrilor:

+ un poem -
Ottilia Ardeleanu
[13.Jan.18 10:44]
poveste/ mărturisire, parcurs în 24 de ore cât într-o viață, mecanism de viață și împletire vis-realitate, mitic-biblic, un discurs reușit la nivel emoțional în care finalul vine ca o dezlegare!


Este femeie
Și ochiul ei e curat pînă cînd bărbatul nu aduce rugina
Și nu se oprește uneori
În rotițele din mintea ei.


Felicitări, Cristina

 =  ...
Cristina-Monica Moldoveanu
[13.Jan.18 11:24]
Mulțumesc mult Ottilia pentru comentariu și pentru înțelegerea poeziei mele. Din moment ce aprecierea vine din partea ta mă simt onorată, fiindcă tu ai un nu știu ce al tău de natură (tipic) feminină în poeziile tale.

 =  Odată
Roman Anamaria
[13.Jan.18 19:38]
așezat în pagină și lăsat în seama cititorului, un poem naște o seamă de trăiri, unele total străine autorului. Avem, fiecare, propriile filtre care ne ajută să decantăm ceea ce citim. Eu am citit/simțit aici un poem rotund, matur, care mă ajută, cumva, să luminez cotloane prăfuite ale propriului eu. În mod deosebit, am reținut: ”Iar făptuirea noastră (…)/ Păpădie într-o răsuflare…”

 =  ...
Cristina-Monica Moldoveanu
[13.Jan.18 22:10]
Mulțumesc mult Anamaria.

 =  Daca știam ce este timpul, m-aș fi făcut ceasornicar.
Mihai Sava
[16.Jan.18 06:16]
"Mic ne este gîndul, mică ne e iubirea,
Iar făptuirea noastră și ea mică pare
Precum ceasornicul cel mai mic,
Păpădie într-o răsuflare..."

Poem cu o construcție fină. În mecanismul delicat, ceasornicarul a strecurat printre rubine și diamantul de mai sus.

 =  ...
Cristina-Monica Moldoveanu
[16.Jan.18 22:29]
Și eu prețuiesc acest mic semn din partea ta Mihai, îți mulțumesc.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !