poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-10 | |
Emiliei
Dar nu vei rechema din frunzele de ieri niciuna Chiar dacă semeni, fardată ca toamna, cu luna- Căci arzi, ca și ele, sub săgețile vieții Renăscându-vă boarea stelelor frecată pe sânii nopții Ochi din care smulgi umerii lacrimilor cauterizați Ochii mei vor fi - pază a luminii, cu ea împovărați- În negrul meu refugiu, cu ancore-ncrustate de valuri măsluite Florile nopții cu trupuri aromate vor naște plute Dar nu vei rechema vreun pas căzut în acreala ierbii, Înțepenit în mustul vârstei ce ne-o furară herbii*- Vei încerca, poate, să împiedici ceața să ardă făclii Pe străzile albe, orbite de viață, pe care nu vei veni- Tăcut e mersul râsului pe-al lacrimii zid jeluit El, cascadă mută, curcubeu cu-amăgire vopsit, Nerechemată clipa, uitată de viață, din dans de nisip, Nerechemată toamna-am închis-o cu săruturi pe chip. _______________________________________ * Făpturi ce stau în clipe cu ochii larg deschiși La glorie visând, ca vânători distinși
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate