câteva cuvinte rostogolite
pe tomberonul așteptărilor
mototolite metafore
în sfera bucuriei

trupul ars de doruri
și neîmpliniri
gesturile
tot ceea înfăptuiești rotund
împlinirea de o clipă
ascunsă în zâmbetul celui ce așteaptă
și crucea așternută cuminte
la căpătâiul a tot ceea ce
te definește

glasul profund al credinței
ruga celor rămași
iubirea lor

lumina pe care o lași
să poposească în clipele grele lor
asta este viața
și urma din urnele timpului trăit

un brad împodobit
la vremea Nașterii Domnului
luminile care clipesc
din ochiul bucuriei de a fi

și...

câteva cuvinte motolite
căzute din așteptările tale
sub preșul umanității
aduc prinosul multului posibil
în cât mai puțin zgomot inutil
lăsat să cadă ca un trăsnet
pe umerii copacului vieții

rodul?
nimicul și iubirea împletite în
banalul unei vieți pe care
într-un anume arc al vârstelor
îl dorești a fi finisat
de mâna plină de aburul
a ceea ce ți-a dat formă
a celei care te-a conceput născut
iubit
crescut
iubit
împlinit suflet
în jungla fără de sfârșit
care se termină iremediabil
într-un labirint fără ieșire

amplitudinea libertății tale
duce către un infinit
niciodată definit
de mecanismele minții umane

definirea vine târziu
într-un pumn de oase uscate cu grijă
și piatra uriașă
care acoperă visele tale
cu versuri nescrise

Anne Marie Bejliu, 4 ianuarie 2018