...ne va fi iertat glonțul rece
din tâmpla prezentului
efigia uitată pe moneda fără de preț
lăsate arcuri în inima leului se vor destinde
în tâmpla obosită a mireanului
ca niște cruci nedansate prin destinele
fără de început fără de sfârșituri tragice
sau fericitele pietre de moară
transformate în dale sub pasul tău
copil ieșit parcă din pântecul unui munte uriaș
cu gură de lup cu gânduri de șarpe
cu viață fără de moarte atinsă de
cornul inorogului amețit de cotidian

...ne va fi uitată lașitatea
încordarea arcurilor minciunilor
săgeata care a străpuns stejarul uimirii
de a fi și de a rămâne
om

Anne Marie Bejliu, 19 decembrie 2017