hai, mușcă-mă-n interior de creier
să curgă multa gândului salivă
corabia lumească e-n derivă
pe gură rugăciuni ca holde treier.

privirii ape nu-i sunt împotrivă
și marea mărginirii o cutreier
ca pe un cânt din labele de greier,
destine duse-n noapte succesivă.

și pișcă-mă-n lăuntru, suie lavă
din verbul tău tărăgănat, acid
de prin pocale pline cu otravă.

premeditez zadarul să-l ucid
de fapta îmi mai este cu ispravă
și zborul îmi devine trai lucid.