eu vreau să fiu pat
de pușcă, spun
atinsă de mâna războinicului
când vulturul ne stă pe umeri
iscoditor să caute dragostea chiar și acolo
unde nu e
de frunze, spun
să odihnească peste mine toate ploile toamnei
și-n jilavul hainelor mele
atâtea morți să-și spună povestea
procustian, adaug
retezând răul de la rădăcină
ocolind cărararea unde pașii trecătorului
lasă lucrurile neterminate
să rămân mai apoi cuibul trupului tău
obosit de căutare
gata oricând să se bucure
de o poveste deșirată
și o bucată de zahăr candel
ca în copilărie...