coloanele de refugiați
zeii unui Olimp confecționat
împânzesc trotuarele
au jurat pe nemurirea lor
că vor tenta aici o lume mai bună
mai bună cui!
casele aruncă pe fereastră gemete
și oftaturi congruente
se fălesc aiurea cu varul pseudo-lavabil
din care țâșnesc icoane-scuturi menite să apere
de ispititorii - care orgolios le țin ramele

în intersecții, ganguri
eremiți urbani tușesc fără translator
despre o a doua inutilă venire, poate o a treia
copiii lunecă prin ev cu etichete capsate la urechi
precum câinii vagabonzi
singurii care cunosc secretul:
în toate ambalajele nu este pus nimic

de la o vreme
sertarele ticsite cu acte de proprietate și bonuri fiscale
adevăratul Olimp
își scuipă mânerele și refuză
orice colaborare

trotuarele, la rândul lor, merg
pe alte trotuare straturi-straturi sub care zeii
juraseră ținând la spate degetele încârligate
/
iar voi vorbiți de smog și încălzirea globală...