Tu știi,
cocorii plutesc peste visele noastre de iubire
mângâindu-le cu aripile lor,
protejându-le să nu se spargă
precum ouăle căzute din cuibar.

Tu știi iubito,
norii ne udă gândurile timide de a fi împreună
știind că într-o zi vor prinde rădăcini
și se vor înălța spărgând coaja oului cocorului.

Tu știi iubito, se va naște acea dragoste
despre care în trecut doar în șoaptă pomeneam
de teamă să nu se risipească visul,
iar această dragoste va naște aripi de cocor,
va avea drept oglindă mările fără de sfârșit
iar la nunta noastră vom bea
șampania înspumată a valurilor.

Tu știi iubite
că te-am așteptat de dincolo de timp și vise,
din copilărie îmi ridicam adeseori privirea spre înaltul cerului
și îmi agitam mâinile fâlfâind peste aerul greu al singurătății.

Nu știam când ai să vii ca să mă înveți zborul
doar atât însă știam:
că ai să vii.

1 oct 2017