poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-19 | |
feribot
marginea noastră este pământul oricât de sus am zbura și marea are margini oricât am vorbi despre suflet /a vorbi/ altceva nu mai avem am sărit de pe un munte pământul este casa mea am sărit într-o mare același pământ este am sărit în mine iubindu-te și am schimbat ceva și undeva într-o lume a rămas un pământ. și deschide gura să te joci în cuvinte e aproape și ușor dar să le simți pînă la tăcere e ca în primul rai mai aproape de tine de adevăr nu raiul ăla ăla nu se întîmplă niciodată cît ești om și-atunci Îiți iei inima pentru totdeauna și e urît de aproape. îți bagă o tîță în gură ar putea fi oricine fără nicio conotație sexuală îți bagă o tîță în gură desenează cercuri triunghiuri pătrate linii ghiozdane cărți penare în gura ta ultimul drum cu mașina prima dragoste primul examen îți bagă o tîță în gură sugi nu ești un erou ești doar un om un bărbat ori o femeie într-o cabină de telefon urlînd ce dracului vrei ești doar în mintea mea dumnezeule și ai doar un nume bun. știu! știu că în unele zile moartea e un mim căruia îi dai viață pentru un nou spectacol în altele e o simplă toamnă tot ce-ți place mai mult și spui da da am văzut bine trupul lui! așa începe povestea și asta pentru că timpul e relativ iar niciodată din a fost odată ca niciodată îndepărtează pentru că cei mai mulți dintre noi nu au timp instruncțiuni pentru a iubi nici atît eu vream tu vreai el ea vrea noi vream voi vreați ei ele vreau cam așa conjugăm imperfectul iar ceilalți sunt nebuni caută înțelesuri eu simt și-am trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți e un final greșit pentru toți e ca și cum am ignora rana deschisă a timpului doar să culegem roadele îl văd îi aud glasul ah voi cei care ardeți totul din lumină nu se face întuneric eu simt paradisul pentru că Dumnezeu are un gust bun și-atunci noi ce sens mai avem noi care murim încercînd să menținem curățenia propriilor noastre minți și fără titluri potrivite. cred. cred că următoarea poveste nu va mai fi cuvînt după cuvînt nicio poezie nu va mai fi așa și ne vom pierde mințile vom ieși din inimi iar cei care vor supraviețui vor înțelege că nicio putere nu ne mai adoarme că niciun cuvînt. uită-te la mine! nu ești un balon care se înalță-n cer deschizi gura oasele te condamnă la un trup nepotrivit imaginează-ți un demon cu gura cascată sau un înger imaginează-ți timpul nu poți zbura inima ți se dărîmă peste chipuri și nopți înstelate peste arbori deschizi gura părinții tăi nu sunt acolo fără să respiri ești tot aerul unui copil cu fața murdară nimic nu te mai doare și n-ai știut niciodată cum să explici ceea ce nu poate fi explicat degeaba întinzi mîinile pentru tine așa este ceva ușor un cîine care te linge pe picioare și crezi că e altcineva iar totul devine o metaforă ciudat cum te gîndești la moarte ciudat cum o simți și de ce nu cum o moștenești altfel noi ne-am născut și avem ceva ușor subiectivitate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate