În tine-i cântec, zarea îl cuprinde
Și-i zbor, și-i nesfârșire de iubire
Albastru-n ochiul nostru se întinde,
Iar lacrima-ți e strop de nemurire.

În vorba ta furtuni nu se arată
Când în cuvânt blândețea ți se suie,
Noi stăm aici, cu dragoste-adăpată
Și pasul îndreptat spre cărăruie.

Suntem hârtii în lumea asta mare,
Ne scriu destinele punând în urnă
Un vot secret ce naște îmtâmplare,
Apoi ne pierde-ncetișor în țărnă.

Plecăm cum am venit pe unda vieții:
Mai triști, mai obosiți de căutare,
Lăsând pe crucea albă-a dimineții
Un semn nestins de binecuvântare.