poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-16 | |
Fabulă
Magistrul animal s-a întors între oameni. ori a uitat, ori vrea să le spună ceva, dar e prea fioros pentru gesturile lor puerile. nu lasă nimic să se poată afla din experiențele lui. a mângâiat natura cu părul și tot așa a aflat-o. acum, vine domol să înțeleagă lucrurile din oraș. alteori, vrea să muște din umerii lunii. a priceput animalul ascuns că în fiecare dintre melancoliile oamenilor există o frică. reprezentarea lumii o ține ascunsă ca pe o armă sigură, mortală, nemărturisită. cu greu adulmecă viața în atâta inteligență socială. stelele-i sclipesc pe colți și e tânăr astăzi, cu spirit elastic! a aflat de pe undeva că dacă femeile ar avea îndrăzneala bărbaților, atunci ar înnebuni Pământul. și a luat măsuri în acest domeniu sensibil. nu mai practică saltul, l-a conceptualizat. acum doar se arată venind, aproape transparent, camuflat în idei, spre grațioase ierbivore mici, purtătoare ale unor salturi mărunte și dese. alți vânători nu se mai văd. în oraș, ierburile sunt înalte... melancolii nu mai are magistrul, stelele-i sclipesc pe colți. la nări, pulbere de lună! spiritul, elastic... iar altădată, în lumină, pare un cavaler strălucitor, trecând în zale de iubire printr-o țară de singurătate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate