poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4943 .



La masa de lângă fereastră
poezie [ ]
din cartea Alcool (2010)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Mureºan ]

2017-07-27  |     |  Înscris în bibliotecă de Paul Alex



Aici la dumneavoastră se plânge și se fumează mi-nu-nat!
i-am zis barmanului, căci adeseori, la masa de lângă fereastră
târziu în noapte am suspinat,
gândindu-mă că tu ești departe, departe dragostea mea,
și că nu o să te mai văd niciodată.

Iar acesta, „față unsă cu ulei ca un lacăt de fier”,
gâfâia și sufla în pahar ca să-l aburească:
„Domnule, am fi onorați să plângeți la noi,
am fi onorați să fumați! Și ca să plângem împreună,
în cinstea dumneavoastră îmi trag două palme!
În cinstea dumneavoastră îmi mai dau încă una!
Oricum, în cultura română se plînge prea mult,
căci, cu voia dumneavoastră, suntem un popor de plângăcioși!”
Și a apus blând capul lui de îngeraș bătrân între pahare –
lună între dealuri ninse.

Iar cârciuma plină ochi: trei-patru bărbați la o masă,
cocoșați ca bursucii peste scrumiere.
(Fețe strâmbe de durere
și tăcute ca în vis).

Apoi a fost miezul nopții, apoi a trecut de miezul nopții
și cocoașele au început să le tremure în spate, să urce și să coboare,
de parcă fiecare avea o curcă sub haină
cu ghearele înfipte-ntre coaste. Iar barmanul umbla printre mese cântând:
„Dar eu cum să te uit, cum să te uit, cum să te uit
când sărutarea ta este atât de dulce!”
Atunci pe sub gulere curcile și-au scos capul, ca șerpii,
steaguri cu ciucuri roșii lângă fiecare ureche, steaguri hâde, steaguri cu cioc,
și vaietele treceau ca cerșetorii de la o masă la alta:
„Glu-glu-glu, Maria, de ce m-ai părăsit?
Glu-glu-glu, Maria, de ce m-ai înșelat tu pe mine?
Glu-glu-glu, Maria, pentru tine am înfundat pușcăria!
Glu-glu-glu, Maria, ce mă fac eu cu cinci copii?”

Și fiecare masă
era ca o casă
cu trei-patru hornuri fumegând,
și noi beam cu coatele pe acoperiș.

Iar sub tavan, scârțâind,
pe un ghem sur ventilatorul ne depăna plămânii.

Lacrimi și scrum în scrumiere, apă neagră.

Și cum stam așa cu fața la perete
am început să râd.
Și-am arătat cu degetul în sus și am zis:
„Au încetat lucrările! Au încetat toate lucrările!”
Și ieșind în stradă am privit cerul:
și cerul era ca un șantier părăsit în grabă la venirea iernii.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!