am început în ultima vreme
să mă schimb pe de-a-ntregul,
ca și cum asta ar fi posibil,
începând cu părțile esențiale,
de parcă ar mai fi și altele

deocamdată nu am mari așteptări,
încă sunt începător,
deși deja am depus eforturi considerabile
în sensul ăsta, de altfel inexistent

e foarte dificil, mai am multe de învățat,
însă de fiecare dată lumea m-a împins
în direcția asta
pe care în sfârșit o urmez

de pildă mi-a ieșit recent senzația
unei lipse aproape totale de înțelegere,
chiar am crezut temporar
că am atins un egoism
cum nu se poate mai justificat

m-am bătut credibil și indiferent
cu pumnul lumii în piept
cum că acționez pentru o idee nobilă,
în numele unor valori inestimabile

am reușit să vorbesc mult și fără rost
și să nu spun ceva despre suflet,
care de altfel în ritmul ăsta
nu va mai rezista mult

parcă mă și văd deja,
într-un viitor cât se poate de apropiat,
cum o să încalc constant promisiuni
și o să am insensibil întotdeauna dreptate

nu îndrăznesc încă să visez la marea nepăsare,
dar totul e posibil,
nu mi-a fost prea greu
de când am demarat procedura

dacă interzicerea trăirilor pozitive
n-ar fi necesară transformării,
zău dacă nu m-aș mira copilărește
cum de nu m-am apucat mai devreme