cat mai suntem

Raneste-ma cu-n zbor, iubita,
c-o nenascuta zbatere,
c-o atingere de vant, stropita
cu sange cald de nastere.

Si zeii marunti din mainile tale
sa mi-i arunci la piept,
sa-i plang, ca zdrobite petale,
in pleoapa dorintei sa-i pierd.

Mai plange-ma pe parul nins, iubita,
in zodia mea desarta,
cu-n ochi de peste, neanchis
in lumea noastra moarta.

Iveste-o noua, neivita
nuntire-n ceas de npoapte
pe-un clavecin cu clape sparte,
iubeste-ma iubita.