poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-24 | |
îi e teamă că niciodată nu va putea fi ca mine
eu îngrijeam de sufletul ei și tot ce auzeam că-i va face bine adunam și îi dăruiam privește peste lume lumea este o fereastră o salcie pubela de gunoi drumul spre piață și oamenii care se întâmplă în privirea ei tristă înghite fumul unei țigări descântate tușește până la lacrimi se scuză nu știu pentru ce răul și-l face cu mâna ei nu vedem același cer al ei întunecat pufnește ca o locomotivă în întârziere îmi pune câteva necazuri la masă stăm față în față de fiecare dată încurcată când e vorba de ea nu știu dacă sunt lacrimi ori fumuri mai multe femeia fără bărbat e o momâie îmi spune toate cerurile văzute și nevăzute se despică deasupra mea pereții se strâng pe mine până la grimase îmi piere orice chef de viață un om singur e greu de înțeles așa cum nu înțeleg eu orgiile lumii ni se dă mult și prețuim puțin iubirea este doar un pretext să nu fim oameni o întreb de inima ei de dulceața din sânge de venele îngroșate și de alte lucruri care țin de trupul în care spiritul zace tace și îndură singurătatea e zveltă ca o cruce de lemn
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate