e ca un unt hârtia sub a spune
așa de albă, ca un lapte sacru
adesea dulce, uneori și acru
cum lira-i făptuită să detune.

penița-i stinge des luciri de nacru
cu litera-n etern să se adune
cerească-n ochii tăi dimensiune
și-n multe lucruri de zadar masacru.

îmi șezi în foaie, stai pe a mea limbă
cu lutul tău duios neglăsuit
la drum de stele uneori suit
pe cer când noaptea norii nu și-i plimbă.

și pe biserici cuib făcând în turlă
dumnezeiri în șoapta ta tot urlă.